4 kilometri de suspans

Tinand cont de faptul ca am ramas fara bani dupa ce am baut,

avocatul meu m-a sfatuit sa o iau pe jos spre casa.

Noaptea curge lin, masinile la fel. Am baut si sunt fumat.

Nu prea pot sa tin capul in sus, si apoi lucurile mici aduc fericirea,

lucurile mici care sunt pe jos, pe trotuar. Fascinant cum ma misc..

E noapte si nimeni nu cred ca face sex in acest oras. E tarziu, e logic sa doarma oamenii. Maine trebuie sa plece la munca. Merg pe aceasta sina de tramvai si ma gandesc ca sunt vatman. Nevasta m-a trezit de dimineata, mi-a facut pachetul si eu o iau de la capat cu viata mea interesanta. Sunt vatman. Eu conduc! Acest drum catre nicaieri. Liniile de tramvai, mereu imprevizibile. Ti-ai ales cea mai periculoasa meserie, baiete!

Constanta e in mod sigur un megacity traind la maxim viata de noapte. Putini stiu asta. Si mai putini au curajul sa incerce un TRIP in miez de noapte.

Din spate nu vine nimeni, nu.

Sunt doar eu,

un tramvai in plina goana.

Ciment crapat! Viata doreste sa iasa la suprafata.

O iau spre Fetesti, ne-am maturizat.

Suntem un tren, un TJV.

Acasa! Trebuie sa ma intorc acasa.

Am responsabilitati. Trebuie sa ajung acasa.

Pe aici trebuie sa trec. Semnele dinainte nu erau bune.

Un soldat? Un luptator cu Absolutul?

Sunt doar eu, Flavius, cel care infrunta timpul.

Acest moment e pe vecie.

Pentru morti, cei vii sunt ultima speranta.

Lumina reflectorului tinteste nimicul. Strada e un teatru gratuit. Oameni in Matiz. Oameni sfidand orele tarzii, sfidandu-si patronii, sfidandu-si ratele la acest Matiz alb. Sa ma duc sa vorbesc cu ei? Sa ii intreb de ce si-au luato masina atat de mica?

Am ajuns acasa. Ce usa mica! Eu nu sunt facut pentru tine, usa mica! Parintii mi-au facut-o, pentru ca ma cred mic, sa ajung la clanta. Fir-ar sa fie!